vineri, 25 aprilie 2014

Memoriul lui Hadrianus – douăzecişiunu

14 ianuarie 2011

Memoriul lui Hadrianus – douăzecişiunu

    Memoriul lui Hadrianus, manuscriptul descoperit de mine în Talciocum de Porta Pantelimonensis abia se mai poate descifra. Petele albe şi negre ale timpului şi-au pus ştempelul pe foile lui. Îmi trebuie o mare răbdare să mă chinui să le descifrez. Aproape tot atât de mare ca răbdarea pe care trebuie să o aveţi dumneavoastră, cei ce căutaţi să descifraţi şi cele scrise de mine cu Times New Roman de 12. Nici că se putea găsi un alt font mai potrivit. Auziţi numai cum sună “Times New Roman “. Tot Memoriul lui Hadrianus ar putea fi condensat în aceste trei cuvinte magice. Ce ar fi spus oare Traian sau Decebalus sau chiar Hadrianus când ar fi auzit “Times New Roman“ ? Chiar nu îmi dau seama. Dar măreţul Vezina, dar Fuzzi cel tâmpiţel, dar Nuţia, Prima Fufa a Daciei ? Cred că toţi ar fi spus “Nevermore” Sau poate “Encore une fois? ”. Oricum, îi desfid pe toţi aceia care ar avea proasta inspiraţie să se uite în niscai cărţi de istorie şi să le compare cu măreţul Memoriu al lui Hadrianus.
    Adevărul nu este acolo unde îl cauţi ci în noi. Ia, ia să mai vedem ce mai scrie nemuritorul Hadrianus, pus de însuşi Traian la această corvoadă.
    O, Lari, unde v-aţi ascuns? În villa mea de lîngă Roma, la Tibor, nu mai sunteţi, aici pe insula mea de pe Danubiu iar nu v-am mai găsit. Dacia v-a alungat din tot imperiul? Ce s-a întâmplat cu voi? V-am cărat cu mine peste tot iar acum aţi dispărut. Madama asta care mi-e nevastă, Vibia Sabina, se ţine numai de giumbuşlucuri. Pe unde mă plimb, prin grădinile villei, dau mereu de ea prin boscheţi. Şi asta încă nu e nimic. Nu e singură şi nici măcar cu un bărbat! Să-mi facă mie, Hadrianus aşa ceva, tocmai mie care de-aia am luat-o de nevastă, ca să nu mai cârâie toţi plebeii de ce gusturi rafinate mă bucur. Am pus laba pe ea, am pus-o cu capul între picioare şi i-am tras o mamă de bătaie. Ce credeţi că a făcut? A râs şi a spus că mai vrea, că i-a plăcut. Şi că ar vrea să o bat şi pe hoaţa aia cu care se … Nici nu am cuvinte. Întotdeauna am susţinut că limba latină nu are destule nuanţe care să exprime plinătatea sentimentelor mele. O fi daca mai apropiată? O s-o întreb pe Nuţia când o să ne întâlnim.
    Deocamdată aveam treabă până peste cap, tocmai primisem de la Senat numirea ca Guvernator al provinciei Pannonia Inferior, pentru a apăra Dacia de iazygi. Probabil că au contat şi relaţiile mele bune cu Tartacot, regele lor şi cu Alambic, fiul lui. Ba chiar aş putea să spun că nu a fost de lepădat nici prietenia mea cu Nuţia, cea care se ocupa acum de drumurile romane şi de proaspăta ramură a industriei imperiale, turismul cultural.


    Traian era deja la Roma, beat de atâta mulţumire când vedea plebea aclamându-l la Colosseum unde se dădeau spectacole gratis. Şi ştiţi cum e, când e gratis şi o sarma e bună şi lumea dă buzna călcându-se pe sandale. Şi acum, având sclavi şi daci şi iliri şi sarmaţi şi germani, îi putea pune să se bată între ei acolo, cine câştiga de trei ori, era liber. Puţini ajungeau să-şi câştige libertatea aşa. Iar când o câştigau, unde să se mai ducă? În ţările lor nu şi-ar mai fi putut găsi familiile, asta dacă mai trăiau. Aşa că sau intrau în armată, unde aveau o soldă asigurată sau se vindeau singuri şi ajungeau iar sclavi pe la vreun patrician mai răsărit, unde erau trataţi foarte bine.
    Nuţia era nelipsită de la toate spectacolele, obţinuse exclusivitatea pentru locurile de parcare ale căruţelor şi cailor în jurul Colosseumului, aşa că se umplea de bani. Au fost 123 de zile de dezmăţ imperial, când cine a putut, adică cine a ştiut şi a avut relaţii, a câştigat enorm. Comoara dacilor, oricât de mare ar fi fost, tot nu ajungea la debandada ce apucase Roma. Peste tot se construiau case de piatră, altare la toate colţurile străzilor, temple peste tot unde mai rămăseseră iarbă şi pomi, iar Traian poruncise să se mai şi taie o jumătate de deal, acolo lângă palatul lui, ca să facă un nou forum. Iar în mijlocul lui, ca un enorm simbol falic, ridicase o coloană cu filet, pe care se înşuruba descrierea celor două războaie cu dacii, punându-se pe el dând sfaturi legionarilor, la fiecare spiră odată. Toţi luptătorii şi daci şi romani erau vopsiţi în culori naturale şi aveau înfipte în găuri anume făcute în palme, săbii, suliţe, pe cap legate pampoane, pe jos pământul se vedea acoperit cu sânge, totul ca să se vadă teribilul efort pe care l-a depus el. A mai vândut şi nişte terenuri de prin jurul Romei, unde toţi îmbogăţiţii războaielor îşi construiau ville. Era moda unor ville ca nişte buncăre, cu vedere frumoasă către cimitire. Cu cât se vedeau mai multe morminte, cu atât era locul mai căutat. Videanus, un fost obscur tăietor de marmură de lângă villa mea din Tibor, Tivoli, cum îi ziceau ţăranii, era renumit pentru marele număr de morminte ce se vedeau de pe terasa lui, unde juca table şi popa-prostu pe dezbrăcate cu cei mai vechi senatori. Nici Nuţia şi nici cele două fete ale lui Traian nu erau lipsite de la aceste jocuri nevinovate. Dacă se întâmpla să piardă trebuiau să se ascundă printre morminte iar senatorii să le găsească. Şi nu se ascundeau ele chiar, chiar bine, aşa că urma o chirăială de ziceai că se aude până-n Roma.
    Ce scrie aici mai departe ? Nu pot să cred. Hadrianus să se apuce şi el de astfel de jocuri pe insula lui panonică? Nu se poate. El este un tip sobru şi başca că este mai este şi prefect sau guvernator. Trebuie să fiu atent cum traduc aceste semne, altfel CNA-ul intergalactic s-ar putea să-mi găsească ceva pe sub coadă. Ieri abia am reuşit să fac nişte modificări pe blog. Nu mai mergea nici o salvare. Azi merg. Se mai întâmplă. Nu vedeţi că până şi software-ul făcut de americani pentru Casa naţională de asigurări de sănătate a dat chics şi au închis mustăria până luni. Da, da, americanii sunt de vină că guvernul a pus laba pe banii de la Casa de sănătate. Lasă că le arătăm noi şi lor, aşa cum le-a arătat şi Băşinescu lui Sorcovy şi Îngeresei.
    - Români, întoarceţi armele!
    - &&&###¤¤¤¤¤@@@##@@@!!!!!! …
    - Aoleo! Nu spre voi bă … !
     

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire