Memoriul lui Hadrian – treisprezece

14 decembrie 2010

Memoriul lui Hadrian – treisprezece

Manuscriptul lui Hadrianus, cel găsit de mine în Talciocul Naţional din Pantelimon, manuscript cunoscut acum sub numele de Memoriul lui Hadrian, spre a se deosebi de toate jegurile de până acum, false fără de nici o îndoială, traduse de domniţe care mai de care mai drăguţe şi mai simpatice, ce merită toată stima mea, dar care au tradus din nişte autoare ce mai bine se ţineau tare, tare de tot, de coada tigăii ăleia nespălate în care-şi frig ce-şi bagă-n gură, să nu cumva să cadă cu fundul de dinainte în ea sau să se dea pe spate şi să li se belească târtiţa aceea puturoasă, acest manuscript zic Domniilor Voastre, continuă, dacă mai doriţi, altfel îl las netradus, aşa cum l-am găsit.

Văd, aud şi simt în ultimul timp multe murmure, în special din partea acelor romani din provinciile noastre mai îndepărtate şi deci mai puţin dezvoltate, din aceia cu un nivel de trai atât de scăzut, de i-ar invidia şi pe cei din Sucidava de Vale, aceia care au o fântână cotită, care de fapt se află în afara cetăţii, fapt ce nu se mai întâlneşte decât la Sulidava, cea de lângă Costidava şi de unde este prietenul meu Fuzzi, care au şi ei cisterna, făcută de altfel de meşteri romani plătiţi bine, mai jos de cetate şi la care se ajunge tot printr-un tunel. Cred că vă daţi seama cine sunt cârcotaşii. Sunt cei din provinciile apusene, de dincolo de Lacul cel Mare şi de dincolo de Pământul cel Mare, cei din Terra-Califilor, Lânosul, Novum Yorkum, Novum Jerseum, Cuibecul, Ontarele şi Porumbelia Britanică. Ei nici nu ştiu pe unde se află nici Apulum, nici Porolissum, nici Dinogetia şi nici măcar Smirodava-Roman, ceea ce mi se pare chiar revoltător. I-am dat sarcină Nuţiei să facă o hartă cu măcar jumătate din localităţile mai importante din Dacia, s-o dea scribălăilor din ministerul ei s-o copieze în 200 de exemplare, numerotate şi să le trimită în toate provinciile spre ştiinţă, iar un exemplar să-l pun eu în Memoriu.

Aşa, acum sunt mai liniştit. Şi Traianus şi S •P •Q •R •, adică voi să spun “Senatus Populusque Romanus” sau “Senatul şi poporul roman”, asta în latina vulgului, s-au mirat tare, până acum doar efigiile împăraţilor fiind trimise aşa peste tot şi asta cu mare grijă să nu semene unul cu altul.
Teoria ca teoria, dar practica era cu mult mai grea. Noi ne făceam planuri cu Dacia de parcă ar fi fost toată a noastră, dar şi Decebal făcea la fel. Atârnase de brazii de lângă Sarmisegetuza capetele căpeteniilor dace ce trecuseră de partea noastră. Arătau ca nişte globuri, cu părul negru, roşu, galben sau alb. Şi mai puseseră, aşa în batjocură şi nişte ceşti, pline cu apă, dacă le-o fi sete, să aibă ce bea. Şi nişte lumânări aprinse, să se vadă podoabele şi noaptea. Şi pentrucă erau atârnate toate de crăci, au spus brazilor acelora Crăciuni. Şi tare se mai bucurau şi dacii şi nevestele lor, dar mai ales copilaşii, care dănţuiau în jurul Crăciunilor, că era zăpadă şi le era frig. Iar Andrada, cea care tocmai nu câştigase la loteria naţională dacică, îi învăţa pe copii un cântec patriotic




“ Ţi s-a luat de bănci şi rate
şi de lefuri micşorate?
Vrei să ai un an mai bun?
Ia-ţi manele din Crăciuni!”
Continuarea, pentru cunoscători, e aici

Sanctuarele ce fuseseră dărâmate le puseseră de temelie la zidurile ce se reconstruiau în toate cetăţile. Şi mai măreau şi suprafaţa cetăţilor, ca să aibă unde să stea câţi mai mulţi soldaţi. Le măriseră şi soldele, de veneau şi din jurul Daciei oameni dornici de un ban mai mare şi mai greu. Dar asea se întâmplau doar în zona dintre munţi, dar nu şi lângă Tapae, unde Traian lăsase cohortele să construiască o cetate fortificată. Se înlocuise complet cetatea de la Petraroza cu una din piatră. Din cea veche rămăseseră doar patru turnuri exterioare. La marele val construit din apropierea ei şi ţinând coama munţilor de mergea până sus deasupra Sarmisegetuzei, se adăugaseră altele paralele, şi altele perpendiculare, de ziceai că s-au modificat munţii. Nimeni nu mai putea recunoaşte zona, care acum mai era şi plină de tot felul de maşini de război, unele de la romani, altele inventate de dacii cei şcoliţi la Roma sau pe la Pontul Euxin, în Olbia, Istria, Tomis, Calatis sau tocmai la Messembria. Fuzzi venise înapoi în Dacia, chemat de tacsu Vezina. Venise repede, cu gândul la cele două iazyge, dar ia-le de unde nu-s. Nimeni nu ştia nimic, sau măcar aşa îi spuneau. Oricum, nici urmă de soldaţii romani lăsaţi în fiecare cetate să urmărească respectarea tratatului. Vezina strigase tare, să se audă până la Roma
- Tratatele nu sunt decât o bucată de papirus.
Şi se auzi până la Roma, chiar până în Senat, care grăbi construcţia căruţo-viilor şi angajarea de lefegii din toate ţinuturile. Podul de peste Danubius era gata, dar generalii erau supăraţi. Ba că trebuia construit mai la deal, ba mai la vale. Mare noroc cu democratul împărat Traian.
- Aici am zis să fie, aici e şi voi nu sunteţi decât o turmă.
Şi turma traversă pe podul cu picioare de piatră şi suprastructura din lemn, că aşa era mai ieftin.